Regiunea Erevanului este deja locuit în secolul IV î.e.n. Așezări omenești s-au găsit în regiunile Shengavit, Tsitsernakaberd, Karmir Blur, Arin Berd, Karmir Berd și Berdadzor din perioada bronzului. Localitatea este pentru prima oară amintită în anul 782 î.e.n. sub numele de Erebuni. Ea fiind întemeiată de regele Argišti I aici fiind construite canale de irigație și construcții pentru depozitarea cerealelor. În anul 585 î.e.n. Erebuni este distrus de sciți și mezi. Între secolele VI și VI î.e.n. localitatea Erevan a fost centrul satrapiei Armeniei. Prima biserică, Sf. Petru și Paul există din secolul V e.n. fiind avariată în 1931. În anul 658 orașul este cucerit de arabi, Erevanul devenind un punct important de încrucișare a drumurilor caravanelor ce făceau legătura între India și Europa. Între secolele IX și XII Erevan făcea parte din regatul bagratizilor o dinastie armeno-georgiană urmând ca să fie invadată de selgiucizi iar în 1387 să fie cucerită de trupele lui Timur Lenk. Prin poziția lui geografică localitatea devine un punct strategic important între perși (Iran) și Imperiul Otoman. Conflictul dintre cele două imperii atinge punctul culminant între anii 1513 - 1737 când Armenia a fost de 14 ori ocupată de trupele celor două imperii. În 1604 în timpul șahului persan Abbas I. au fost mii de armenieni deportați în Persia ca urmare a acestei acțiuni în hanatul Erevan erau numai 20 % armeni iar restul de 80 % erau musulmani, formați din perși, turci și kurzi. În iunie 1679 un cutremur distruge o mare parte a orașului. Între 1747 - 1827, hanatul Erevan sub dominație persană este un principat musulman, după care va fi cucerit în 1827 de generalul rus Ivan Fiodorovici Paskevici (1782-1856) fiind integrat în Imperiul Rus. În timpul dominației ruse a fost sprijinită repatrierea armenilor din Iran și Turcia. Erevan devine capitala oblastului (regiunii) Armenia, va crește rolul economic și politic al orașului, sunt construite case în stil european. În anul 1837 țarul Nicolae I al Rusiei după vizitaea orașului o ridică la gradul de uezd. În 1854 se deschide în oraș o școală superioară de fete, iar în 1874 apare o tipografie. Primul teatru apare în anul 1879 iar la începutul secolului XX s-a terminat construcția căii ferate ce lega Erevan de Gyumri (Alexandropol), Tbilisi și Julfa. În anul 1913 orașul este legat la o rețea telefonică. Armenia a fost un timp scurt între anii 1917 și 1920 independentă înainte de a fi integrată în URSS, devenind Republica Sovietică Socialistă Armenească. În această peroadă are loc un proces intens de rusificare a Armeniei. În oraș după al doilea război mondial se va lucra la construirea de poduri și clădiri cu prinzioneri germani. Protestele antisovietice ale armenilor s-au intensificat în anii 1968, Armenia cu capitala la Erevan devenind independentă în anul 1991.